Hidrologie

Mai multe detalii Hidrologie

Apa reprezintă unul din elementele naturale indispensabile existenÅ£ei lumii vii. Ea are are un rol fundamental în desfăşurarea proceselor naturale (fizico-chimice, biologice, climatice, în modelarea reliefului) ÅŸi a activităţilor social-economice, constituind un mijloc important  de comunicaÅ£ie ÅŸi de apărare, o materie primă pentru industrie, o sursă apreciată pentru energie, pentru irigarea culturilor, alimentarea populaÅ£iei.

 

Prin diferitele ei forme de manifestare ÅŸi prin larga răspândire pe care o are, apa alcătuieÅŸte unul dintre cele mai extinse înveliÅŸuri ale Terrei, cunoscut sub numele de HIDROSFERÄ‚. Acesta se află în relaÅ£ii de interacÅ£iune ÅŸi influenţă reciprocă cu celelalte sfere ale Pământului (atmosfera, litosfera ÅŸi biosfera).

 

Ştiinţa care se ocupă cu studiul diferitelor unităţi acvatice, cu fenomenele şi procesele dinamice, fizice şi chimice specifice acestor unităţi, precum şi cu modul de folosinţă a apelor pentru diferitele necesităţi social-economice este HIDROLOGIA. Ea este definită pe scurt ştiinţa apelor sau ştiinţa care studiază hidrosfera.

 

În cadrul Hidrologiei, pot fi distinse două mari domenii: hidrologia mărilor ÅŸi oceanelor ÅŸi hidrologia uscatului sau hidrologia continentală. Prezentul curs, cu excepÅ£ia primei părÅ£i, se referă la hidrologia continentală ÅŸi abordează probleme specifice pentru cinci dintre subdomeniile sale majore, ÅŸi anume: potamologia (studiază apele curgătoare, dinamica lor, regimul scurgerii ÅŸi parametrii hidrologici care le sunt caracteristici, bazinele hidrografice, proprietăţile fizico-chimice ale apei râurilor); limnologia ÅŸi telmatologia (se ocupă cu studierea genezei ÅŸi evoluÅ£iei unităţilor lacustre, bălÅ£ilor ÅŸi mlaÅŸtinilor, a caracteristicilor fizice ÅŸi chimice ale apei, precum ÅŸi a dinamicii ÅŸi procesele de sedimentare din cuprinsul acestor unităţi acvatice); glaciologia (cercetează modul de formare a gheÅ£arilor, dinamica, acÅ£iunile lor de eroziune, transport, acumulare, tipurile de gheÅ£ari ÅŸi răspândirea lor); hidrogeologia (studiază caracteristicile straturilor acvifere, evoluÅ£ia suprafeÅ£elor piezometrice, circulaÅ£ia apelor subterane, modalităţile de explorare ÅŸi exploatare a acviferelor).  

 

Lucrarea de faţă se adresează, în principal, studenÅ£ilor de la diferitele domenii ÅŸi specializări din cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii din BucureÅŸti, ce urmează atât cursurile la zi, cât ÅŸi formele de Învăţământ Deschis la Distanţă (IDD) organizat de CREDIS ÅŸi de Învăţământ cu Frecvenţă Redusă (IFR). În acelaÅŸi timp, lucrarea poate fi utilă profesorilor de geografie din învăţământul preuniversitar în vederea pregătirii pentru obÅ£inerea diferitelor grade didactice, precum ÅŸi tuturor celor interesaÅ£i de domeniul hidrologiei.

 

Prezentul curs constituie o nouă ediÅ£ie, revizuită ÅŸi completată, a lucrărilor anterioare de HIDROLOGIA USCATULUI publicate în anul 2003 de editurile Universitară ÅŸi Credis. Completările constau, în principal, în introducerea la sfârÅŸitul părÅ£ilor majore a unor teme ÅŸi lucrări practice adecvate anumitor probleme din conÅ£inutul temei. În acelaÅŸi timp, actuala  ediÅ£ie reprezintă o variantă sintetizată a cursului de HIDROLOGIE publicat în 2001 ÅŸi 2002 de Editura Universităţii din BucureÅŸti ÅŸi pe care îl recomandăm pentru completarea informaÅ£iilor.

 

Cursul este structurat în patru părÅ£i principale, care acoperă problematica esenÅ£ială a hidrologiei continentale: I. Probleme generale de hidrologie; II. Apele subterane (Hidrogeologie); III. Hidrologia râurilor (Potamologie); IV. NoÅ£iuni de limnologie, telmatologie ÅŸi glaciologie. Capitolele au fost prevăzute la final cu întrebări recapitulative de autoevaluare, care să permită studenÅ£ilor pe de o parte să-ÅŸi verifice modul în care au înÅ£eles ÅŸi ÅŸi-au însuÅŸit informaÅ£iile de bază cuprinse în capitolul respectiv, iar pe de altă parte, să-ÅŸi fixeze aceste informaÅ£ii. În scopul evidenÅ£ierii termenilor importanÅ£i, de reÅ£inut, ei au fost redactaÅ£i cu caractere diferite (aldine, italice, aldine italice). De asemenea, la sfârÅŸitul fiecăreia dintre cele patru părÅ£i majore au fost realizate sinteze ale noÅ£iunilor ÅŸi termenilor importanÅ£i, care să permită o dată în plus studenÅ£ilor recapitularea ÅŸi fixarea lor ÅŸi în final, însuÅŸirea lor temeinică.

 

Întrucât activitatea proprie de investigare este deosebit de importantă în dobândirea ÅŸi înÅ£elegerea cunoÅŸtinÅ£elor, iar hidrologia presupune numeroase activităţi practice, în cadrul cursului sunt propuse unele teme de control. Acestea îi pun pe studenÅ£i în situaÅ£ia fie de a dezvolta problematica prezentată în curs prin consultarea unor materiale suplimentare, fie de a aplica concret unele cunoÅŸtinÅ£e teoretice expuse în curs, prin rezolvarea unor probleme ce presupun calcule ÅŸi măsurători asupra unor parametri morfohidrologici. Realizarea temelor de control este bazată în mare măsură pe consultarea lucrărilor practice  incluse la sfârÅŸitul temelor majore ale cursului, lucrări ce conÅ£in exemple detaliate de rezolvare a unor probleme practice.

 

Despre autor

Daniel Constantin Diaconu

Liliana Zaharia

LILIANA ZAHARIA este licenţiată a Facultăţii de Geologie – Geografie a Universităţii din Bucureşti, specializarea Geografie – Limba Franceză, promoţia 1986. În perioada 1986-1989 a funcţionat ca profesor stagiar la Liceul Industrial nr. 3 din oraşul Buzău, iar între 1989-1992 a activat ca cercetător hidrolog la I.N.M.H. Bucureşti. Din toamna anului 1992 a ocupat postul de asistent universitar la Catedra de Meteorologie – Hidrologie a Facultăţii de Geografie din Universitatea din Bucureşti, unde începând din anul 2002 deţine gradul de conferenţiar universitar. Este doctor în geografie fizică din 1997. În perioada 2000-2002 a urmat cursul postuniversitar în domeniul gestiunii resurselor de apă organizat în Elveţia de Şcolile Politehnice din Lausanne şi Zürich şi de Universitatea din Neuchâtel. În calitate de cadru didactic al Facultăţii de Geografie a susţinut cursuri şi lucrări practice la discipline hidrologice (Hidrologie, Hidrometrie, Apele României, Hidrologie frecvenţială, Hidrologie urbană, Modificări globale ale mediului şi resursele de apă, ş.a.) şi a desfăşurat activităţi de cercetare ale căror rezultate au fost prezentate la reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale (în Franţa, Italia, Maroc, Spania, Olanda). Este autoare a lucrării "Resursele de apă din bazinul râului Putna. Studiu de Hidrologie" (1999) şi coautoare a lucrărilor : "Hidrologie. Lucrări practice" (1995), "Hidrologie" (2001, 2202, 2005), "Hidrologia uscatului" (2003), "Ghid de activitate practică - Hidrologie" (2002, 2003).

Ion PiÅŸota