Introducere în istoria dreptului european şi extraeuropean

Autor: Florin Negoiţă
Editura: Editura Universitară

ISBN: 978-973-749-601-0
Anul publicării: 2009

Ediţia: I

0⁰⁰ RON

Disponibilitate: stoc epuizat

Acest produs nu este pe stoc momentan.

Cuprinsul cărţii Introducere în istoria dreptului european şi extraeuropean

Cuvânt înainte / 11

Capitolul I
INTRODUCERE ÎN DREPTUL ANTICHITĂŢII / 17
A. Necesitatea cunoaşterii istoriei dreptului / 17
B. Izvoarele dreptului / 18
C. Diviziunea dreptului / 19
D. Esenţa dreptului. Curentele de gândire / 20
E. Orientul antic / 22
1. Codul lui Hammurapi / 22
2. Legea şi dreptul în Egiptul antic / 25
3. Societatea şi dreptul în Legile lui Manu (India antică) / 25
4. Gândirea juridică în China antică / 26
5. Vechiul Testament / 27
F. Reforma dreptului în Grecia antică / 27

CAPITOLUL II
I. Caracterizare generală a dreptului roman / 33
1. Definiţia dreptului roman / 33
2. Obiectul dreptului roman / 35
3. Însemnătatea dreptului roman / 37
4. Diviziunile dreptului roman / 39
II. Periodicizarea istorică a statului şi epocile dreptului roman / 40
1. Perioada prestatală / 40
2. Întemeierea statului roman / 42
3. Perioada regalităţii / 43
4. Perioada republicii / 44
5. Perioada monarhiei / 49
6. Epocile dreptului roman / 53
III. Izvoarele dreptului roman / 54
1. Caracterizare generală a izvoarelor dreptului roman / 54
2. Obiceiul / 56
3. Legea / 58
4. Edictele magistraţilor; dreptul pretorian / 61
5. Jurisprudenţa / 63
6. Senatusconsultele / 68
7. Constituţiile imperiale / 69
IV. Codificarea dreptului roman / 70
1. Încercări de codificare înainte de Justinian / 70
2. Legislaţia lui Justinian / 72

CAPITOLUL III
DREPTUL PRIVAT AL EUROPEI CONTINENTALE / 76
1. Rădăcinile romane ale sistemelor de drept europene / 76
2. De la dreptul Romei la dreptul Bizanţului / 78
3. Compilaţia lui Justinian / 80
4. Drepturile germanice / 84
5. De la Imperiul Bizantin la Imperiul Otoman / 88

CAPITOLUL IV
DREPTUL PUBLIC AL EUROPEI CONTINENTALE / 92
1. Originile dreptului public / 92
2. Originile engleze ale constituţionalismului / 93
3. Constituţia, de la America revoluţionară până la Franţa / 96
4. Cele trei tipuri de constituţie / 102
5. Elementele indispensabile unei constituţii / 103

CAPITOLUL V
LA GRANIŢELE DINTRE DREPT ŞI POLITICĂ / 109

CAPITOLUL VI
DREPTUL AMERICII MERIDIONALE / 114
1. Coloniile sud‑americane: o istorie ad hoc pentru colonii sui generis / 114
2. Organizarea coloniilor iberice din America de Sud / 119

CAPITOLUL VII
DREPTUL CONSUETUDINAR ENGLEZ / 123
1. Legăturile originare dintre Europa şi Insulele Britanice / 123
2. Inns of Court şi tradiţia avocăţească în Marea Britanie / 124
3. Două seturi de norme tipice common law / 127
4. Difuzarea extraeuropeană a common law / 133

CAPITOLUL VIII
DREPTUL ISLAMIC / 136
1. Caracteristici generale / 136
2. Izvoarele dreptului islamic / 140
3. Familia în dreptul islamic / 144
4. Diferitele forme de proprietate / 149
5. Dreptul penal islamic / 153

CAPITOLUL IX
DREPTUL INDIAN / 161
1. India, creuzet de sisteme juridice / 161
2. Relevanţa juridică a castelor / 161
3. Dreptul clasic din India / 163
4. Izvoarele dreptului brahmanic / 164

CAPITOLUL X
DREPTURILE DIN ASIA ORIENTALĂ / 168
1. Expansiunea occidentală în Asia orientală / 168
2. Drepturile tradiţionale în China şi în Japonia / 171

CAPITOLUL XI
DREPTUL RUSESC ŞI SOVIETIC / 181
1. Diviziunea şi evoluţia istoriei dreptului rus / 181
2. Între tradiţie şi revoluţie: drept sovietic ca drept codificat / 193
3. Monarhia constituţională (1906‑1917) / 198
4. De la dreptul rus la dreptul sovietic: elemente ale unei continuităţi / 199
5. Cele şase faze ale dreptului sovietic (1917–1991) / 202
6. La drum către capitalism / 217
7. Expansiunea dreptului sovietic în afara URSS / 227

CAPITOLUL XII
POLONII / 232
1. Diferitele drepturi uzitate în Polonia / 232
2. Statutele şi constituţii poloneze / 235
3. Celelalte drepturi uzitate în Polonia / 238

CAPITOLUL XIII
UNGURII / 240
1. Perioadele istoriei dreptului maghiar / 240
2. Dreptul maghiar în prima perioadă (300–1000) / 241
3. Dreptul maghiar în a doua perioadă (1000–1308) / 242
4. Dreptul maghiar în perioada a treia (1308‑1514) / 244
5. Dreptul maghiar în perioada a patra (1514‑1711) / 245
6. Dreptul maghiar în a cincea perioadă (1711–1791) / 249
7. Dreptul maghiar în perioada a şasea (1791–1848) / 249
8. Dreptul maghiar în a şaptea perioadă 1848 / 250

CAPITOLUL XIV
IUGOSLAVII / 251
1. Dreptul slavilor de sud / 251
2. Bulgarii / 251
3. Sârbii / 254
4. Bosnia, Herţegovina, Muntenegrul şi Dalmaţia / 259
5. Croaţii / 260
6. Dreptul consuetudinar iugoslav / 261

CAPITOLUL XV
TURCII / 263
1. Influenţa turcească şi cauzele ei / 263
2. Influenţa turcească asupra dreptului român / 268
3. Monumentele dreptului turcesc / 269

CAPITOLUL XVI
FRANCEZII / 275
1. Influenţa franceză / 275
2. Dreptul francez / 276
3. Codul lui Napoleon şi consecinţele sale / 278
A. Tendinţe de codificare înainte de Bonaparte / 278
b. Autorii codului / 289
C. Instituţiile codului / 301
4. Importanţa codului napoleonian după Napoleon / 335
5. Legiuirile franceze în ţările române / 340

CAPITOLUL XVII
EVOLUŢIA DREPTULUI ROMÂNESC / 343
I. Istoria dreptului românesc / 344
1. Isvoarele / 344
2. Evoluţia dreptului român / 345
3. Scopul istoriei dreptului român / 346
4. Geneza ştiinţei istoriei dreptului / 348
5. Lipsurile istoriei dreptului român / 349
7. Istoria dreptului / 352
8. Obiectul istoriei dreptului român / 354
9. Concepţia dreptului / 355
10. Geneza conştiinţei dreptului / 356
11. Ideea de drept de la sciţi şi daci / 359
12. Ideea de drept la romani / 362
13. Ideea de drept la bizantini / 365
14. Ideea de drept la slavi / 368
II. Barbarii / 373
1. Năvălirile barbarilor / 373
2. Goţii / 375
3. Hunii / 377
4. Gepizii / 382
5. Avarii / 383
6. Slavii / 385
7. Pecenegii şi cumanii / 388
8. Tătarii / 389
III. Statul şi dreptul geto‑dac / 392
IV. Dualismul juridic în Dacia‑provincie română / 395
1. Sistemele de drept din Dacia Romană / 395
V. Apariţia şi formarea dreptului românesc / 397
VI. Formarea statelor româneşti independente. Sistemul normativ vicinal (Normativitatea vicinală) / 399
VII. Legea ţării (Ius Valachicum) / 400
VIII. Instituţia domniei / 403
IX.Justiţia şi sarcinile ei / 405
X. Infracţiuni şi pedepse în feudalism / 406
XI. Ideile politico‑juridice în feudalism/ 409
XII. Regulamentele organice şi locul lor în istoria dreptului românesc / 410
XIII. Statul şi dreptul României în etapa (1859‑1866) / 416
XIV. Statul şi dreptul României între 1866 şi 1918/ 424
XV. Statul şi dreptul României între 1918 şi 1938 / 427
XVI. Statul şi dreptul României în etapa dictaturii totalitare (6 septembrie 1940 – 23 august 1944) / 432
XVII. Statul şi dreptul României între după 23 august 1944 / 433
XVIII. Statul şi dreptul României în perioada1948‑1989 / 436

Cuvânt înainte Introducere în istoria dreptului european şi extraeuropean

Cursul se vrea o prezentare sintetică a evoluţiei dreptului, a normelor şi instituţiilor de drept din antichitate, pe teritoriul extraeuropean, european şi deopotrivă pe teritoriul strămoşesc.

Prezentarea unor momente esenţiale din diverse epoci istorice este strâns legată de rolul şi importanţa proceselor de legiferare, de existenţa unor personalităţi aparţinând unor epoci istorice cu totul diferite, de la Hamurapi şi Justinian până la Napoleon.

Cercetând opera de codificare de‑a lungul timpului, încercăm să deschidem perspectivele corespunzătoare înţelegerii strădaniilor juridice şi prezentarea lor în contextual istorico‑geografic în care s‑au desfăşurat evenimentele.

Analizând trăsăturile specifice şi armonia întregului, am pus accentul pe codificarea normelor de drept şi integrarea organică în epoca în care au trăit marii legiuitori ai lumii, în temeiul legilor dezvoltării sociale şi economice. Efectul operelor de legiferare asupra procesului legislative în evoluţia de neîncetată creştere spirituală şi culturală a omenirii este axată pe studii şi aprecieri mereu controlate şi verificate de complexitate vieţii moderne şi contemporane.

Lucrarea se vrea deopotrivă un îndemn la reflecţii şi meditaţii, la prioritatea actului legislativ şi juridic în faţa actului politic. Mereu confruntat cu viaţa, cu reforma şi schimbarea, orice cod rămâne în urmă, ceea ce subliniază lipsa de perenitate a oricărei legi.

Un principiu călăuzitor ne‑a călăuzit, cel al separaţiei puterilor în condiţiile ritmului trepidant al revoluţiilor şi dezvoltării economice, al evoluţiei sociale.

Practic, cursul aduce în prim plan, modurile în care codurile şi legile au garantat, pe linia noilor structuri sociale, poziţiile politice şi economice ale noilor clase dominante.

Marea masă a celor ce au trudit sperând la o viaţă mai bună prin muncă, adevăr şi dreptate, de fiecare dată au încercat fondarea unui nou tip de stat şi de drept, care să asigure o dezvoltare economică liberă şi o certă împlinire a personalităţii umane.

Influenţele dreptului şi a instituţiilor sale au dat naştere unor legi şi coduri în continuă devenire şi perfecţionare, unor înalte scopuri şi idealuri, care în sorgintea lor trainică, creează temelia vieţii economico‑sociale, a evoluţiei şi civilizaţiei de‑a lungul istoriei.

De modul în care tragem învăţăminte din trecutul înaintaşilor noştri pe tărâm legislativ şi juridic, vom putea preveni repetarea lecţiilor trecutului, vom îmbogăţi şi înnobila educaţia, cunoaşterea, progresul şi civilizaţia umană.

Marile sisteme juridice, introducere în istoria dreptului, în dreptul european şi extraeuropean sunt sintagme încărcate de tehnicitate, expresii desprinse dintr‑un univers ştiinţific rece, doctoral, normativ, mai întotdeauna privit din “exterior”, dar fascinant şi exploziv cultural şi social, mai întotdeauna privind din “interior”.

Atunci când am început lucrarea, nu regăseam, ca dascăl şi om de ştiinţă care a depus un jurământ de credinţă pe viaţă unui domeniu de investigaţie – ştiinţele educaţiei, nici măcar pe o listă de aşteptare, aceste pagini. Nu vedeam legătura, nu întrezăream limitele, de fapt, nu vedeam sfârşitul. Şi cred că mă vor înţelege, pe calea empatiei sincerităţii, toţi aceia care au trăit această emoţie o dată în viaţă.

După primele pagini însă, emoţia anterioară s‑a transformat în stare de spirit, pentru că nu am mai fost interesat nu de cantitate, de măsurabil, de sfârşit, cât mai ales de început sau, mai aproape de realitate spus “de începuturi”. Această lucrare este o veritabilă pledoarie pentru “începuturile juridice”. Pe măsură ce paginile curg într‑o îngemănare de sensuri, am înţeles, cu suficientă rapiditate, că “începuturile” acestei lucrări reprezentau pentru mine accesul şi confirmarea la acea explozie culturală şi ştiinţifică, veţi constata că am dreptate, şi educaţională din “interior”.

Despre pedagogia juridică noi, cei de la catedră, nu avem adesea cuvinte îngăduitoare. Predarea şi învăţarea noţiunilor juridice trebuie să formeze şi o stare de spirit corespunzătoare, obiective cognitive, intelectuale suprapunându‑se celor afectiv‑atitudinale. Şi, cum din punct de vedere psihologic, neutralitatea juridică solicită şi o stare de spirit corespunzătoare, neutrală şi rece, imparţială şi egală, suntem aproape de a ne reprezenta dezvoltarea trăirilor psiho‑educaţionale ataşate proceselor de învăţare sub forma nonimplicării şi a detaşării. După o lectură de structură a discursului şi a logicii interne a lucrării, ne dăm seama că, un foarte fin psiholog, dar şi un profesor desăvârşit, în arta pentru artă, utilizează tehnici reflexive cu deschidere către autoreflexivitate, pentru a orienta, a forma şi a dezvolta spiritul juridic, obiectivat în schemele, structurile şi reprezentările juridice specifice sistemelor de drept supuse analizei.

Pe lângă seria de deschideri filosofice, istorice, sociologice, comunicaţionale, antropologice, tratarea „Evoluţia Istoriei Dreptului şi a Marilor sisteme juridice”, este un veritabil instrument pentru învăţarea dreptului, pentru formarea multilaterală, vocaţională şi educaţională a viitorului jurist. Se adresează, într‑o echilibrare perfectă şi în deplin acord cu nevoile de formare sau de informare ale destinatarului, atât experţilor aflaţi în poziţiile înalte ale sistemului juridic, cât şi celor mai puţin iniţiaţi sau chiar neiniţiaţi, aspiranţi la un statut juridic avansat. Conceperea şi structurarea dimensiunilor de tip axiologic şi normativ generale rezistă cu succes algoritmului de analiză educaţională ca pledoarie pentru o veritabilă pedagogie juridică aplicată.

Folosind atât o bogată literatură de specialitate din domeniul ştiinţelor sociale, cât şi din domeniul educaţiei juridice, am dorit ca dascăl onest, ca perspectivă epistemică pentru problematica lucrării, interferenţa dintre psiho‑sociologia proceselor juridice şi abordarea modernă de tip hibrid, focalizate în jurul ideii pivot de “competenţă transversală”. Structura de tip interdisciplinar a abordării conţinuturilor descrise, a fost transferată şi în planul secvenţelor în are a fost concepută organizarea internă a lucrării.

Structurată şi îmbinată armonios, cu capitole specificate pe nivele de reprezentativitate şi exhaustiv tratate, lucrarea îşi defineşte forţa în fiecare capitol, fiindu‑ne dificil de comparat şi de optat pentru unul dintre acestea. Clasificările de sorginte interdisciplinară, abordările generale ale sistemelor, fenomenelor şi evenimentelor juridice în postura de teme de discuţie transdisciplinare formulează tot atâtea provocări la adresa unei realităţi ştiinţific încă puţin conturate în spaţiul educaţional – pedagogia juridică. Stilul întregii lucrări unul foarte clar, lipsit de redundanţă şi ultraspecializare. Lucrarea este bogată în exemple şi prezentări concrete ale sistemelor, fenomenelor şi evenimentelor juridice armonios filigranate cu valori culturale şi ştiinţe transdisciplinare.

Studenţii şi absolvenţii de drept după 1 ianuarie 2007 vor călători şi munci unde noi nici nu visam. A cunoaşte tradiţiile, istoria, dreptul şi o limbă străină din spaţiul european şi extraeuropean, va însemna cultură, prosperitate, uşi deschise şi o a doua viaţă.

După toate cele prezentate anterior, nu pot decât să‑i invit şi pe cei care nu au făcut‑o să guste veritabila pledoarie pentru tezaurul juridico‑pedagogic al “începuturilor” acestei lucrări, care poate reprezenta şi pentru aceştia accesul la acea „explozie” culturală, socială şi educaţională din “interior” spre Uniunea Europeană.