
3854 RON
Disponibilitate: în stoc
ÅžtiinÅ£ele sănătăţii reprezintă astăzi una dintre cele mai importante activităţi destinate menÅ£inerii ÅŸi evoluÅ£iei societăţii umane. Ele includ o arie vastă de discipline: medicina, psihologia sănătăţii, biostatistica, sociologia sănătăţii, managementul sănătăţii, etc. În decursul timpului contribuÅ£iile în domeniu au fost spectaculoase, «salturile» majore au permis dezvoltarea atât în planul conceptual, cât ÅŸi cel aplicativ. OMS (OrganizaÅ£ia Mondială a Sănătăţii) defineÅŸte sănătatea ca o stare completă de bine la nivel fizic, mental ÅŸi social ÅŸi nu numai simpla absenţă a bolii sau a infirmităţii. Această definiÅ£ie există din 1946, acceptată oficial ca punct de vedere al OMS în 1948 ÅŸi neschimbată până în prezent. Cu toate acestea, practica medicală curentă nu se ghidează întotdeauna pe precept ideal vis-à-vis de starea de sănătate. Multe alte aspecte sunt luate în calcul de OMS, atunci când se evaluează nivelul funcÅ£ionalităţii sau disfuncÅ£ionalităţii umane. Una dintre problemele semnificative ridicate în ultimii ani în literatura de specialitate a fost cea referitoare la terminologia acceptată, fapt ce permite astăzi vehicularea mai multor termeni ÅŸi/ sau sintagme, aparent identice: deficienţă, handicap, incapacitate, dizabilitate, cerinÅ£e educative speciale (C.E.S.). O definire succintă a acestora este în măsură să contureze principalele delimitări la nivel conceptual. DeficienÅ£a reprezintă orice perturbare a structurii ÅŸi funcÅ£iilor normale ale organismului, orice pierdere sau anomalie a structurii sau funcÅ£iei psihice, fiziologice sau anatomice. Incapacitatea reprezintă reducerea parÅ£ială sau totală a posibilităţii de a executa o activitate (motrică sau cognitivă) în condiÅ£ii considerate normale, datorită unei deficienÅ£e. Handicapul reprezintă un dezavantaj social, rezultat dintr-o deficienţă sau incapacitate, care afectează ÅŸi limitează ÅŸansele individului de a-ÅŸi exercita rolul său normal, în conformitate cu vârsta, sexul, mediul social ÅŸi cultural; el limitează sau împiedică o persoană să-ÅŸi asume rolul social, ca urmare a unei boli organice, deficienÅ£e fizice, intelectuale sau senzoriale. În rezoluÅ£ia ONU 48/1996 handicapul se defineÅŸte ca „pierderea sau limitarea ÅŸanselor de a lua parte la viaÅ£a comunităţii la un nivel echivalent cu ceilalÅ£i membri ai săi”. În opinia aceluiaÅŸi autor, „ambianÅ£a socială ostilă sau indiferentă produce starea de handicap”. Date recente, furnizate de World Health Organisation (WHO), estimează că, la nivel global, există un număr de 650 milioane de persoane cu dizabilităţi. După WHO, dizabilitatea este un concept-umbrelă ce acoperă o sferă largă, incluzând deficienÅ£ele de orice fel, limitările în activitate, restricÅ£iile de participare. DeficienÅ£a implică o problemă în structura sau funcÅ£ionarea corpului (situată la nivel organic sau funcÅ£ional). Limitarea în activitate e o dificultate întâlnită de un individ în executarea unei sarcini sau acÅ£iuni, în timp ce restricÅ£ia de participare este o problemă experimentată de un individ în rezolvarea unor situaÅ£ii de viaţă. Optimizarea sănătăţii constituie un demers multifaÅ£etat, care tinde să majoreze nivelul funcÅ£ionalităţii umane, să amelioreze existenÅ£a, să reducă dizabilitatea sau handicapul. Studiile din cadrul acestui volum acoperă câteva problematici de actualitate în privinÅ£a stării de sănătate a populaÅ£iei noastre: afecÅ£iunile medulare, a căror incidenţă a crescut simÅ£itor în ultimii ani, aspecte ale evaluării ÅŸi recuperării neuropsihice, studiul ÅŸi terapiile unor dizabilităţi deosebite, sănătatea femeii, etc. ... ÅŸi până la domeniul reclamei din sfera produselor ÅŸi serviciilor, ca aspect al promovării ÅŸi optimizării sănătăţii. Toate capitolele scot în evidenţă perspective recente, combinând aspectele teoretice cu cele aplicative. Cu privire la titlul lucrării, sintagma “optimizarea sănătăţii” are un rol generic, sugerând intenÅ£ia autorilor de a evidenÅ£ia nu doar o stare de fapt, ci ÅŸi unele direcÅ£ii ameliorative. Lucrarea reuÅŸeÅŸte să aducă împreună contribuÅ£iile unor autori români care lucrează în instituÅ£ii academice sau unităţi medicale de prestigiu. Cartea pune la dispoziÅ£ie noi oportunităţi de informare pentru specialiÅŸtii din domeniu, oferă repere practicienilor puÅŸi în mod direct în faÅ£a unor probleme la care doresc a găsi interpretări ÅŸi remedii. Vasile G. Ciubotaru, Eugen Avram
Vasile G. Ciubotaru
Dr. Vasile G. Ciubotaru este medic primar neurochirurng, doctor în ÅŸtiinÅ£e medicale. Este Åžeful Clinicii III Neurochirurgie de la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni. Realizări profesionale deosebite: prima ventriculocisternostomie endoscopică în România; prima determinare intraoperatorie a potenÅ£ialelor evocate în România; introducerea microscopului operator ÅŸi asistarea endoscopică în abordul transsfenoidal al tumorilor hipofizare; primul abord transfenoidal endoscopic al unei tumori hipofizare în România. Este Trezorier al Societăţii Române de Neurochirurgie din 1990; organizator a peste 20 de manifestări ÅŸtiinÅ£ifice naÅ£ionale ÅŸi internaÅ£ionale; peste 100 de participări la evenimente ÅŸtiinÅ£ifice; autor a numeroase lucrări în domeniul neurochirurgiei ÅŸi managementului sănătăţii.
SC Atlas Group Distribution SRL– Bucuresti
SC Astro Impex SRL- Bucuresti
SC Nicol Cart SRL – Bucuresti
SC Larry Cart SRL – Bucuresti
SC Rolcris Impex SRL – Bucuresti
SC Stand Agentie Difuzare Carte – Bucuresti
SC Vox 2000 Com SRL – Bucuresti
SC Maricom 94 SRL – Bucuresti
SC Mario Fair Play Impex SRL – Bucuresti
Revista Journal of Tourism Challenges and Trends
Geografie
Revista Journal of Tourism Challenges and Trends
Religie si filosofie
Limba si literatura romana
Preceptele dreptului sunt: sa traiesti cinstit, sa nu vatami altuia, sa dai fiecaruia ce i se cuvine
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 -15 iunie 1889) a fost poet , prozator roman,   ...
citeÅŸte mai mult →
ANDREI PIPPIDI
Â
Andrei Pippidi (n. 12 martie 1948, Bucuresti) este un istoric roman, mem ...
citeÅŸte mai mult →